Versiunea clasică aparţine grupului american de blues rock Canned Heat. Fusese înregistrată pe 6 septembrie 1967, în Liberty Studios din Los Angeles, şi lansată pe single în primăvara lui 1968, de pe albumul Boogie with Canned Heat, apărut în acelaşi an. S-a descurcat ceva mai bine în topul din Marea Britanie, acolo unde a ajuns până pe locul 8. Asta spre comparaţie cu doar poziţia a 16-a din ierarhia de acasă, Billboard Hot 100. Se întâmpla prin octombrie, adică fix în perioada în care sunt axate Radio Grafiile din această săptămână.
On the Road Again fusese adaptată de Alan Wilson, după versiunea lui Floyd Jones, apărută cu 15 ani mai devreme. Muzician de blues din Chicago, acesta preluase şi el melodia, la rândul său, de la Tommy Johnson şi al său Big Road Blues, înregistrat hăt, tocmai în 1928.
Dintre versiunile aduse mai înspre zilele noastre, aş remarca-o pe aceea oferită de fermecătoarea Katie Melua, în 2005. Desigur, fără psihedelicul de rigoare 
Îmi plac ambele interpretări, dar parcă i se potriveşte mai bine lui Katie, plus că aranjamentul orchestral e de nota 10!
Nu sunt doar două interpretări. Există şi versiunile arhaice din dezvoltarea acestei melodii, pe care le-am inclus în link-urile respective. Eu o prefer pe cea cu care am crescut, Canned Heat.