1967 La o zi după ce fusese capturat, revoluţionarul marxist Ernesto “Che” Guevara era executat, deoarece încercase să declanşeze revoluţia în Bolivia. Pe 7 octombrie, un informator comunicase forţelor speciale boliviene că oamenii lui Guevara se află în râpa Yuro. A doua zi, zona a fost înconjurată de 1.800 de militari, iar Guevara a fost rănit şi luat prizonier. Guevara a fost legat şi dus într-o şcoală din chirpici, din localitatea aflată în apropiere, La Higuera, în seara de 8 octombrie. Jumătate din ziua următoare, Guevara a refuzat interogatoriul ofiţerilor bolivieni şi a stat de vorbă, în linişte, doar cu soldaţii. Unul dintre aceştia, pilot de elicopter, descrie starea în care se afla prizonierul ca fiind “îngrozitoare”.
Conform spuselor lui, Guevara fusese împuşcat în gamba dreaptă, părul era plin de noroi, hainele sfâşiate, iar în picioare purta încălţări din piele netăbăcită. În ciuda aspectului de vagabond, acesta îşi aminteşte că Che şi-a ţinut mereu fruntea sus, a privit în ochi pe toţi cei cu care a vorbit şi a cerut doar tutun, ca să fumeze. Mai târziu, în noaptea de 8 octombrie, deşi legat la mâini, Guevara l-a lovit pe ofiţerul bolivian Espinosa, izbindu-l pe acesta de perete, atunci când intrase în şcoală şi încercase să-i fure pipa din gură , ca suvenir. Un alt asemenea gest de nesupunere a fost cel consemnat cu doar câteva ore înaintea execuţiei, când Guevara l-a scuipat în faţă pe vice-amiralul bolivian Ugarteche, care încercase să-l chestioneze.
În dimineaţa zilei de 9 octombrie, Guevara a cerut să stea de vorbă cu învăţătoarea din sat, o tânără în vârstă de 22 de ani, pe nume Julia Cortez. În timpul scurtei lor conversaţii, Guevara i-a explicat lui Cortez că, în condiţiile în care se prezintă şcoala, ar fi anti-pedagogic să te aştepţi ca elevii din sat să înveţe, în timp ce oficialii de la Bogota se plimbă cu limuzine Mercedes. A încheiat, spunând că pentru asta luptă ei.
În aceeaşi dimineaţă, preşedintele bolivian René Barrientos a ordonat executarea lui Guevara. Ordinul a fost transmis prin Félix Rodríguez, deşi reprezentanţii Statelor Unite şi-ar fi dorit ca Guevara să fie transportat în Panama, pentru a fi supus unor interogatorii. Cel care l-a executat a fost Mario Terán, un sergent pe jumătate beat din armata boliviană, care solicitase expres acest lucru, deoarece trei dintre camarazii săi de arme fuseseră ucişi, într-o busculadă produsă de guerrilele lui Guevara. Pentru ca urmele de gloanţe să coincidă cu explicaţia oficială care urma să fie dată de guvernanţi, Rodríguez i-a ordonat lui Terán să fie atent când trage, pentru ca totul să pară ca şi cum Guevara ar fi fost ucis în timpul unei lupte cu armata boliviană. Gary Prado, căpitanul companiei boliviene care l-a capturat pe Guevara, a spus că motivele care au stat la baza deciziei lui Barrientos, de a-l executa imediat pe Guevara, au fost excluderea posibilităţii unei eventuale evadări din închisoare a acestuia şi imposibilitatea dramei produse de un proces public.
Cu câteva minute înainte să fie executat, Guevara a fost întrebat de un soldat bolivian dacă se gândeşte la nemurirea sa. “Nu. Mă gândesc doar la nemurirea revoluţiei”, a fost răspunsul. Atunci când sergentul Terán a intrat în încăpere, Che Guevara i-a spus celui care urma să-l execute: “Ştiu că ai venit ca să mă omori. Împuşcă-mă, laşule! Nu vei face decât să omori un om!” Terán a ezitat, apoi a deschis focul, cu arma semi-automată din dotare. L-a nimerit pe Guevara în braţe şi picioare. Acesta s-a tăvălit pe joc, muşcându-şi una din încheieturile mâinii, pentru a nu striga de durere. Terán a continuat să tragă, de data aceasta în piept, rănindu-l de moarte. Era ora 13:10. În total, asupra lui Guevara au fost trase nouă gloanţe. Cinci l-au nimerit în picioare, unul în umărul drept şi în braţ, altul în piept şi încă unul în gât.
Cu câteva luni înainte, în ultima sa declaraţie publică, la Conferinţa Tricontinentală, Guevara îşi compusese propriul epitaf, atunci când a declarat
Oriunde ne-ar surprinde moartea, s-o primim cu braţele deschise, dat fiind că asta înseamnă că strigătul nostru de luptă va ajunge la alte urechi care să-l audă şi că o altă mână se va îndrepta pentru a lua armele noastre şi pentru a lupta mai departe.
Ernesto Che Guevara avea 39 de ani.
Tot atunci, grupul britanic The Move staţiona pe locul 2 în topul de acasă, cu Flowers in the Rain. Era al treilea single al anului cu care trupa de rock psihedelic din Birmingham ajungea în UK Top 5. Totodată, avea să fie prima melodie auzită la noul post BBC Radio 1, la ora 7, în dimineaţa zilei de sâmbătă, 30 septembrie. În acelaşi timp, era ultima piesă în care solist vocal era Carl Wayne. Începând cu single-ul următor, solist vocal avea să fie Roy Wood.
Pentru a atrage şi mai mult atenţia, managerul Tony Secunda a avut ideea de a lansa o ilustrată în care premierul britanic Harold Wilson era înfăţişat gol, legat de secretara sa, Marcia Williams. Wilson a dat grupul în judecată, iar Înalta Curte a decis ca toate drepturile de autor de pe urma melodiei să fie donate unui fond de binefacere, la alegerea lui Wilson. Decizia este în vigoare şi în prezent, şi se pare că a privat pe compozitorul piesei, Roy Wood, de câteva sute de mii de lire sterline, de-a lungul anilor.