Mulţumesc în mod oficial războiului dintre vplay şi furnizorul meu de internet, pentru că mi-a permis să lărgesc mult banda celorlaltor interese. Aşa cum anunţul listării companiei Zynga la Bursă m-a făcut să renunţ la a mai accesa diversele joculeţe de pe facebook, tot aşa sunt recunoscător faptului că nu foarte noua distracţie vplay a dispărut din timpul meu liber.

Deşi se anunţă că ACTA a fost respinsă în Parlamentul Europei, societatea se îndreaptă către o oarecare stare de normalitate. Spun oarecare, deoarece lucrurile din spaţiul carpato-danubiano-pontic au fost mereu supuse bănuielilor. Psihozelor. Paranoiei. Prin urmare, vplay n-ar fi fost eliminat de RDS decât la intervenţia concurenţei directe. Adicătelea voyo. Un lucru este cert. Nu este menirea RDS de a acţiona asemeni câinelui de pază. Care veghează la buna plată a drepturilor. Aşa spune recenta decizie anti-ACTA. Prin urmare, ce să mai înţelegem?

Că trebuie să ne întoarcem la cărţi şi la muzici. La podcasturi răzleţite care pe unde. La bloguri. Am trăit o viaţă tare palpitantă în anii ’80, în plină cortină trasă peste ochi şi urechi. Sunete şi imagini tot se strecurau. Pe unde scurte şi prin antenele îndreptate către vecinii de graniţă. Nu se va opri lumea din învârteală că nu mai există vplay. Şi vă recomand să boicotaţi şi Zynga. O carte, pe iarbă, la umbră, în parc, face cu mult mai mult. Priceless. Părerea mea