Rareori eşti martor la aşa final de meci. După o luptă crâncenă, după două bare, după nenumărate ratări, după atacuri şi contra-atacuri, Steaua a învins pe Rapid, printr-un gol înscris la ultima acţiune a meciului. Finalizată în secunda cinci de după cele cinci minute de prelungiri dictate de un minuscul ca importanţă, dar majuscul în raport cu arbitrii noştri, cavaler al fluierului din fostul spaţiu iugoslav.

Recunosc, meciul a fost urmăribil. N-a avut foarte multe momente penibile, de tras mingea de coadă. A fost un spectacol agreabil, iar spectatorii care au umplut Arena Naţională şi nu au fost fani declaraţi ai vişiniilor sunt sigur că au plecat de acolo mulţumiţi de cele văzute. Pentru televiziune, finalul a încununat opera. Golul lui Bourceanu, simplu şi frust, asemeni stelistului cu frunte de luptător de Local Kombat, a adus cele trei puncte roş-albaştrilor şi i-a făcut să păstreze poziţia fruntaşă în clasament. În concluzie, ar fi bine pentru toată suflarea stelistă ca Reghecampf să se hidrateze în continuare cu aceleaşi poţiuni-minune.

Şi încă un aspect care trebuie remarcat: Arena Naţională aduce fotbalul autohton la un alt nivel. Atunci când joci pe un asemenea stadion, nu ai cum s-o faci aruncând cu mingi  prin bălării. Trebuie puse mai multe astfel de baze, pentru evoluţia naţiunii.