1962 Izbucnea unul din cele mai mari scandaluri politice din istoria Germaniei, de după încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial. Cele două părţi implicate au fost Franz Josef Strauss, pe atunci ministrul federal al apărării, şi Rudolf Augstein, patronul şi redactorul-şef al revistei Der Spiegel, cel mai important hebdomadar din RFG. La final, afacerea avea să-l coste pe Strauss postul şi, conform unor analişti, să pună democraţia germană postbelică la un prim test important. Cei doi se mai înfruntaseră şi cu un an înainte, când revista lansase acuzaţii de luare de mită la adresa ministrului, în cazul companiei de construcţii FIBAG, care primise un contract de stat pentru ridicarea unor baze militare. Ancheta parlamentară care a urmat nu a scos la iveală nicio neregulă.

Conflictul a escaladat pe 8 octombrie, atunci când a apărut noua ediţie din Der Spiegel, care conţinea articolul “Bedingt abwehrbereit” (“Pregătiţi pentru apărare, într-o măsură oarecare”). Acesta făcea referire la o manevră NATO, cu nume de cod Fallex 62). Era dezvăluită acolo starea jalnică în care se afla armata Germaniei federale, în faţa ameninţării comuniste din est. La acel moment, forţelor armate le fusese oferit calificaticul “pregătite pentru apărare, într-o oarecare măsură”, cel mai mic calificativ de acest gen din ierarhia NATO.

Revista a fost acuzată de trădare. La ora 9 dimineaţa, birourile redacţionale din Hamburg au fost închise şi percheziţionate, laolaltă cu locuinţele mai multor jurnalişti. La operaţiune au participat 36 de poliţişti, care au confiscat mii de documente. Birourile aveau să rămână închise timp de mai multe săptămâni. Augstein şi redactorii-şefi Claus Jacobi şi Johannes Engel au fost arestaţi. Autorul articolului, Conrad Ahlers, aflat în vacanţă în Spania, a fost reţinut la hotelul în care se afla, în acea noapte. Augstein a rămas în închisoare 103 zile.

Cancelarul federal Konrad Adenauer a fost informat de acţiunile lui Strauss. Ministrul justiţiei, Wolfgang Stammberger, aparţinând unui alt partid de coaliţie, nu fusese consultat în luarea deciziilor. Anunţul efectuării arestărilor a provocat manifestaţii şi violenţe, în oraşele Germaniei de vest. La început, Strauss a negat orice implicare, chiar şi în faţa parlamentului.

În cele din urmă, Strauss a fost obligat să recunoască faptul că-l sunase pe ataşatul militar german de la Madrid şi-l obligase să-l aresteze pe Ahlers. Ceea ce era o acţiune ilegală. Din moment ce Strauss minţise în faţa parlamentului, luna următoare cinci dintre miniştrii cabinetului au demisionat, solicitând eliberarea din funcţie a lui Strauss. Adenauer se vedea acuzat în mod public de protejarea suprimării presei care critica guvernul, folosindu-se de resursele statului.

Pe 26 noiembrie, poliţia a eliberat birourile Spiegel, însă Augstein, Ahlers şi alţi trei redactori au rămas în arest – Augstein până pe 7 februarie 1963. În decembrie, Adenauer a format un nou cabinet, fără Strauss.

În mai 1965, Înalta Curte de Apel a RFG a refuzat începerea procesului împotriva lui Augstein şi Ahlers, motivând că afacerea Strauss încălcase limitele libertăţii persoanei. Deoarece s-a considerat că acţionase cu bună intenţie, Augstein nu a fost sancţionat legal. Cazul a ajuns şi în faţa Curţii Constituţionale, care a stabilit o reglementare de bază prin care era stabilite bazele libertărţii presei, pentru următoarele decenii.

Scandalul a blocat pentru moment ascensiunea politică a lui Strauss. Mulţi şi-au amintit de acest episod, atunci când acesta a candidat la funcţia de cancelar, în 1980. A pierdut atunci în faţa adversarului social-democrat Helmut Schmidt. Episodul, îndeosebi prin reacţia maselor, care au ieşit în stradă, reprezintă un moment important în democratizarea Germaniei, după război.

Tot atunci, Little Eva urca pe locul 2 în topul britanic, cu The Locomotion. Compoziţia celebrilor Gerry Goffin şi Carole King avea să petreacă următoarele trei săptămâni pe această poziţie, după ce fusese nr. 1 în Statele Unite, la începutul lui septembrie. Botezată Little Eva, după unul din personajele din Coliba unchiului Tom, Eva Boyd era cameristă şi bonă pentru soţii Goffin/King. Amuzaţi de modul în care dansa prin casă, aceştia au decis să-i ofere noua compoziţie, iniţial destinată lui Dee Dee Sharp.

Voi reveni asupra acestui clasic…