O lume aparte, aceea din vestul Islandei. O ţară-insulă cu o suprafaţă aproape cât jumătate din aceea a României, dar cu o populaţie de doar 320.000 de locuitori. O atmosferă care aminteşte, uneori, de aceea din Zece negri mititei, clasicul Agathei Christie. Ca şi acolo, alibiurile se realizează într-un cerc închis. Însă asemănările dispar, odată ce acţiunea o ia pieptiş la drum. Sunt descâlcite astfel iţele unei poveşti în care ura dintre doi fraţi demult dispăruţi joacă un rol major în prezentul cutremurat de crime. Există, desigur, şi o perdea de fum, asemeni ceţii – un excelent camuflant natural. În cazul de faţă, stafia unei fetiţe care apare că nu ar fi existat niciodată. Un roman poliţist interesant, care poate fi citit nu doar pentru intriga destul de alambicată, cu nume nu uşor de reţinut pentru un european din estul continentului, ci şi pentru a afla mai multe despre cei care populează această zonă izolată a Europei.