Oricât ar fi el de optimist, în neştiinţa-i crasă, Gâgă tot mai are momente de cădere. Că, deh, e şi el fiinţă umană. Şi, mai presus de asta, trăieşte pe aiste meleaguri. Dulci, în doina lor duioasă. Şi cum stătea el aşa şi se tot gândea la succesiunea democratică, la ciolanus supremus, a partidelor aşa-zis antagonice, şi cum auzea el că actualii înfierează moştenirile sumbre lăsate de foştii prin vistieria ţării sau prin conturile de roşu de prin străinătăţurile finanţatoare, îl străfulgeră ideea unui mare precursor de-al nostru

La trecutu-ţi mare, mare viitor

Morala: cât timp ne vom renega trecutul, îndepărtat sau apropiat, fără să facem nimic pentru a împiedica astfel de acţiuni, viitorul va fi pe măsură.