Rareori întâlneşti o asemenea situaţie, în golful mondial. Înainte de toate, poate c-ar fi cazul să clarificăm câteva noţiuni. Cupa Ryder este o competiţie atipică pentru ceea ce înseamnă jocul regal şi antic. Jucătorii obişnuiţi să lupte cu ei înşişi şi cu terenul, în turneele obişnuite, se străduiesc să prindă un loc între cele 12 disponibile, ale echipelor Statelor Unite şi Europei. O dată la fiecare doi ani, toamna, se desfăşoară acest turneu pe echipe. Strategiile se schimbă, deoarece jocul este unul de tip meci, şi nu cel normal, aşa cum îl vedem săptămână de săptămână, când concursul este câştigat de jucătorul care încheie parcursul cu cel mai mic număr de lovituri, însumate.

Nu. Acum contează disputa directă. În patru sau în doi. În echipă. Cupa Ryder durează trei zile. În primele două, vineri şi sâmbătă, sunt programate câte două sesiuni, de dimineaţă şi după-amiază, în care se joacă în două sisteme. În patru şi cu patru mingi. În primul dintre cazuri, cei doi jucători care compun echipa lovesc pe rând mingea, până când aceasta intră în cupă. În cel de-al doilea, fiecare dintre jucători posedă propria minge, pe care încearcă s-o ducă la locul stabilit, dintr-un număr mai mic de lovituri decât echipa adversă. Pentru că în asta constă diferenţa.

În jocul strokeplay, spuneam că turneul este câştigat de jucătorul care încheie parcursul din cât mai puţine lovituri. Acestea sunt însumate, pe cele patru runde, iar la final golferul cu suma cea mai mică este declarat învingător. În cazul matchplay, numărul de lovituri nu mai contează decât în măsura în care este raportat la cel al echipei adverse sau al rivalului direct. O cupă se câştigă dacă ai ajuns cu mingea până la capăt, dintr-un număr mai mic de lovituri decât au reuşit adversarii. Dacă ambii rivali încheie cu acelaşi număr de lovituri, atunci cupa respectivă se înjumătăţeşte. Prin urmare, nu este obligatoriu ca să parcurgi toate cele 18 cupe stabilite prin regulament. La fel de adevărat este că meciul se poate prelungi, dacă la finalul celor 18 cupe standard scorul este egal.

Anul acesta, Cupa Ryder s-a jucat în apropiere de Chicago, la Medinah, Illinois. Ca de obicei, atmosfera este asemănătoare mai degrabă celei de pe stadioanele de fotbal decât celei obişnuite, de la turneele individuale de golf. Iar americanii aveau motive să-şi frece mâinile bucuroşi, înaintea ultimei zile, deoarece mai aveau nevoie de patru victorii în ultimele 12 meciuri de la simplu. Beneficiau şi de avantajul terenului propriu, şi de spectatorii partizani. Numai că n-a fost să fie…

Europenii conduşi de căpitanul nejucător Jose Maria Olazabal au realizat o revenire fantastică şi s-au impus la diferenţă de jumătate de punct. De fapt, momentul în care germanul Martin Kaymer a trimis mingea în cupă, de la mai puţin de doi metri, pe green-ul de la a 18-a, şi l-a învins pe Steve Stricker, în penultimul meci al turneului, a adus oaspeţilor cel de-al 14-lea punct. Suficient pentru ca europenii să rămână în posesia trofeului din argint masiv. Olazabal a dedicat victoria memoriei regretatului Seve Ballesteros, dispărut în mod tragic, în mai 2011, după succesul european de la ediţia anterioară, jucată în Ţara Galilor, la Celtic Manor.

Victoria de duminică a semănat tare mult cu aceea pe care americanii au realizat-o în 1999. Atunci, gazdele de la Brookline, Massachusetts au fost cele care au revenit după ce erau conduse la diferenţă de patru puncte, înaintea ultimei zile, şi s-au impus cu acelaşi scor consemnat acum în dreptul rivalilor: 14,5 – 13,5. Atunci, Olazabal pierdea în faţa lui Justin Leonard, după o întâmplare controversată, petrecută pe green-ul de la penultima cupă. Leonard a reuşit un putt fenomenal, moment în care restul jucătorilor, soţiile acestora şi câţiva suporteri au păstruns pe suprafaţa de putting, pentru a celebra acea lovitură. Asta deşi cupa nu fusese câştigată, deoarece spaniolul urma să lovească. Ollie nu s-a mai putut concentra, a ratat şi aşa s-a scris istoria acelei ediţii. Acum, poate şi cu binecuvântarea din ceruri a mentorului Seve, ucenicul Olazabal şi-a condus echipa către una din performanţele extraordinare din istoria sportului mondial.