Acestea erau muzicile. Audiţie cu bine!

July 31st 1965 by Alexandru Gheorghiaş on Mixcloud

Cu acelaşi sunet jazzy, Georgie Fame căuta încă o dată drumul spre faimă. Însă ceea ce reuşise cu Yeh Yeh în 1964 nu avea să se repete prea curând. Dar avea să se repete. Şi nu o singură dată. Până atunci, claviaturistul, solistul vocal şi compozitorul din Lancashire, venit în Londra la 16 ani, lansa Like We Used To Be la aceeaşi casă de discuri Columbia şi urma să ajungă până pe locul 33 în topul britanic. Ar fi interesant de notat că Georgie făcuse parte din aceeaşi trupă fenomenală strânsă de excentricul Larry Parnes, impresarul care îi mai adusese la sfârşitul anilor ’50 pe Marty Wilde, Joe Brown sau Billy Fury. Cărora le schimbase numele de scenă şi alături de care pornise în lungi turnee prin Marea Britanie. Trecuseră însă ani buni de la acele începuturi atât de dificile, dar şi atât de frumoase, iar acum Georgie era deja un nume.

Cantautor, producător muzical, investitor şi prezentator radio-TV. Aşa ar suna pe scurt câteva dintre activităţile lui Jonathan King. Londonezul pe atunci în vârstă de 21 de ani îşi lansa single-ul de debut încă de pe băncile Universităţii Cambridge.

Apărut la casa de discuri Decca, Everyone’s Gone to the Moon avea să ajungă până pe locul 4 în topul britanic. A trecut Atlanticul şi a cucerit şi America, acolo unde s-a oprit pe locul 17. Evident că titlul reprezintă o referinţă metaforică a unei stări de spirit şi nu este realizat după lectura romanului lui Jules Verne. Aveau să mai treacă ani, nu foarte mulţi, până la aselenizare.

Încet-încet, vocea aceea de copil, puternică şi sensibilă în acelaşi timp, începea să dispară. Brenda Lee se maturiza. Solista vocală din Georgia mergea pe 21 de ani şi mai dădea o lovitură cu Too Many Rivers. Compoziţia lui Harlan Howard fusese înregistrată pe 29 ianuarie 1964, într-una din sesiunile programate la Columbia Records Studio din Nashville, Tennessee, sub supravegherea producătorului Owen Bradley. Însă piesa nu a fost lansată pe 45 de turaţii decât în mai 1965, şi atunci doar ca faţă B la No One.

Cum prezentatorii radio au preferat-o melodiei de pe faţa A, Too Many Rivers intra în Billboard Hot 100 la sfârşitul acelei luni şi ajungea până pe 13. În Marea Britanie, era cântecul de lebădă pentru Lee, fiind ultimul ei hit de dincoace de Atlantic. Single-ul urca până pe 22.

Horst Jankowski a fost un înaintaş al lui Richard Clayderman. Renumit pentru talentul său pianistic, germanul pe atunci în vârstă de 29 de ani studiase la Conservatorul din Berlin şi cântase jazz în ţara natală în anii ’50, fiind şeful de orchestră al Caterinei Valente. Celebritatea mondială i-a adus-o Eine Schwarzwaldfahrt, piesa instrumentală tradusă în engleză A Walk in the Black Forest. a ajuns până pe cea mai înaltă poziţie a topului de muzică uşoară din Statele Unite, până pe 12 în Billboard Hot 100 şi a urcat pe locul 3 în Marea Britanie. Melodia s-a vândut în peste un milion de exemplare şi a devenit disc de aur. Deocamdată, single-ul lansat la casa de discuri Mercury intra pe 28. A rămas unica piesă cu care Jankowski a figurat în topul de dincoace de Atlantic. Muzicianul german a murit în vara lui 1998, la 62 de ani, din cauza unui cancer la plămâni.

Dacă în prezent o melodie intră în mod obişnuit direct pe locul întâi în topul britanic, în urmă cu 50 de ani astfel de întâmplări erau imposibile. De aceea pare cu atât mai ieşită din comun performanţa The Beatles, de a petrece cea dintâi săptămână de după lansarea noului single direct pe locul 5. Help! era compusă de John Lennon şi dădea titlul LP-ului lansat în august 1965. Într-un interviu apărut în revista Playboy în 1980, în anul asasinării sale, Lennon se referă la acea perioadă în care Beatles devenise un fenomen depăşind orice imaginaţie. Iar el striga în subconştient după ajutor. „Eram gras, deprimat şi strigam după ajutor.” Titlul melodiei i-a fost comandat odată cu schimbarea titlului peliculei în care cei patru urmau să apară în acel an. Iar piesa a fost compusă în doar două ore. Înregistrarea avusese loc pe 13 aprilie 1965, în 12 duble, pe un magnetofon cu patru piste. Vocile pentru film au fost trase încă o dată, pe 24 mai, la Studiourile CTS, specializate în post-sincron. Tot atunci a fost eliminată tamburina, care apare pe single, nu însă şi în coloana sonoră. Mai e nevoie să spun pe ce poziţie vom găsi acest single peste o săptămână?

Era săptămâna scandalului cauzat de trecerea lui Bob Dylan de la chitara obişnuită la cea electrică, eveniment produs la Festivalul de la Newport. Marea Britanie recunoştea independenţa Maldivelor, iar americanii doborau pentru prima dată o rachetă sol-aer în Vietnamul de Nord. Preşedintele Lyndon Johnson ordona sporirea numărului trupelor americane staţionate în Vietnamul de Sud, de la 75.000 la 125.000 şi dubla numărul încorporărilor de acasă, de la 17.000 la 25.000 pe lună. Tot în Asia de Sud-Est ajungeau şi primii 4.000 de militari ai legendarei Divizii aeropurtate 101. Într-o notă mai optimistă şi mai fantezistă, în Gloucestershire se năştea JK Rowling, viitoarea autoare a romanelor din seria Harry Potter, vândute în peste 400 de milioane de exemplare şi rămase până în prezent cele mai cumpărate cărţi din lume.

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii era prezentă la premiera filmului Help! Şi tot în Arhipelag, era interzisă reclama TV la ţigarete.