1967 Era lansat ceea ce este considerat şi în prezent drept cel mai bun album din toate timpurile. Este dificil să stabileşti un loc precis pe care The Beatles să îl ocupe în curentul rock şi cu atât mai dificil să înregimentezi LP-ul Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band într-un canon sau altul. Nu este rostul prezentului remember de a face cronica unui disc legendar. Poate voi ajunge şi acolo după ce voi fi acumulat cerebral ceva mai multă muzică. Mi-am propus doar să povestesc cum a apărut acest material care a schimbat muzica, aşa cum o cunoaştem astăzi.
În august 1966, cei patru renunţaseră la turnee şi concerte live şi plecaseră fiecare în câte o vacanţă de trei luni, departe de studioul de înregistrări. George Harrison a mers şase săptămâni în India, pentru a-şi perfecţiona tehnica de interpretare la sitar, sub îndrumarea lui Ravi Shankar. Paul McCartney şi producătorul George Martin au colaborat la producerea coloanei sonore a filmului The Family Way. John Lennon a jucat în pelicula How I Won the War şi a vizitat la mai multe expoziţii de artă, inclusiv pe cea de la Galeriile Indica, unde a cunoscut-o pe viitoarea soţie, pe Yoko Ono. Ringo Starr a profitat de timpul liber pentru a petrece mai mult timp alături de soţia Maureen şi de fiul Zak.
În noiembrie, pe când se întorcea cu avionul dintr-o excursie în Kenya, Paul McCartney a venit cu ideea unei melodii în stilul fanfarelor militare din era edwardiană, adică din primul deceniu al secolului trecut. Înregistrările la cel de-al optulea album de studio Beatles au început pe 24 noiembrie, în studioul doi din Abbey Road. Primele piese astfel apărute au fost Strawberry Fields Forever şi Penny Lane. Cum casa de discuri EMI a insistat ca acestea să apară mai repede, ele au fost lansate pe single şi nu au mai fost incluse pe LP.
În februarie 1967, după ce a înregistrat piesa omonimă, Paul a propus să profite de noul concept şi, la adăpostul titulaturii fictive, să vină cu muzici şi instrumentaţii nemaiauzite, departe de tot ceea ce se făcuse până atunci. Melodii care, ştiindu-se că nu vor fi niciodată interpretate pe scenă, puteau beneficia de numeroase artificii audio. S-a apelat la tehnici de studio experimentale, iar producătorul George Martin a procesat sunetul (compresie, reverb sau limitarea volumului de sunet) şi a chemat o orchestră de 40 de persoane. Cum cea mai mare parte a timpului petrecut în studio a fost dedicată acestor inovaţii tehnice, Ringo spunea mucalit: “Îmi amintesc cu plăcere de Sgt. Pepper’s. Atunci am învăţat să joc şah”.
La album s-a muncit timp de 700 de ore, de peste 30 de ori mai mult decât la primul LP Beatles, Please Please Me, a cărui producţie costase 400 de lire sterline. Costul total al lui Sgt. Pepper’s a fost de aproape 25.000 de lire sterline. Înregistrările s-au încheiat pe 27 aprilie. Coperta albumului a fost realizată pornind de la un desen de-al lui Paul.
LP-ul marchează începutul erei albumelor rock. Puternic ancorat în curentul psihedelic, Sgt. Pepper’s are influenţe de vodevil, circ sau de muzică indiană. Iar toate compoziţiile au fost realizate sub influenţa drogurilor. Deşi John şi Paul au negat cu vehemenţă acest lucru la momentul respectiv, deşi BBC-ul a interzis spre difuzare mai multe dintre piese, din cauza referirii explicite la droguri, Paul a recunoscut ulterior că întreg materialul a apărut în acest mod.