1970 La nici cinci ani de la declararea unilaterală a independenţei, eveniment produs în noiembrie 1965, Rhodesia încerca încă o manevră pentru a fi recunoscută ca stat de către comunitatea internaţională. Deoarece, din cauza politicii de segregaţie rasială, fosta colonie britanică din sudul Africii fusese izolată în peisajul politic mondial, conducătorii de la Salisbury, în frunte cu Ian Smith, au decis transformarea în republică şi implicit ieşirea din Comunitatea Britanică de Naţiuni. Nu a fost cea mai inspirată dintre decizii. Statul african a rămas ostracizat până în 1979, când la putere a venit unul dintre cele două partide ale majorităţii de culoare. De fapt, dictatura albă a lui Smith a fost înlocuită de cea a lui Robert Mugabe, învingător şi în lupta cu rivalul său de culoare, Joshua Nkomo. Bineînţeles, totul s-a întâmplat conform scenariului obişnuit, adică în urma unui sângeros război civil.

Ţară cu uriaşe resurse naturale, mare exportatoare de minerale şi aur, Zimbabwe este şi în prezent condusă de Robert Mugabe. Agricultura şi turismul reprezintă celelalte două activităţi economice principale ale unei ţări cu suprafaţă de peste o dată şi jumătate mai mare ca a României şi jumătate din populaţia ţării noastre. Sectorul minier a rămas unul important. Zimbabwe posedă unele dintre cele mai mari rezerve de platină din lume, iar în 2006 a fost descoperit un zăcământ uriaş de diamante. Desigur, populaţia profită prea puţin de pe urma acestor bogăţii naturale. Aproape toate veniturile au dispărut în buzunarele ofiţerilor de armată şi ale politicienilor din partidul de la conducere. Zimbabwe este cel mai important partener comercial al Africii de Sud de pe continentul negru.

Tot atunci, Lee Marvin urca pe locul întâi în topul britanic cu Wand’rin’ Star. La cinci ani după ce primise Premiul Oscar pentru cel mai bun actor, datorită rolului din Cat Ballou, newyorkezul dădea lovitura peste Atlantic, în industria muzicală. Compusă de Alan J. Lerner şi Frederick Loewe pentru musicalul Paint Your Wagon din 1951, piesa revenise în atenţia generală cu un an înainte, odată cu transpunerea poveştii de pe scenă pe marele ecran. Fără a fi dotat cu calităţi de solist vocal, Marvin a refuzat însă ideea de a mima pe vocea altui interpret. Dacă filmul nu s-a bucurat de succes comercial, coloana sonoră a fost apreciată, iar versiunea lui Marvin, orchestrată de Nelson Riddle, a urcat până pe locul întâi în topul britanic, poziţie pe care a rămas timp de trei săptămâni. Şi unde a împiedicat pe Let It Be a Beatleşilor să devină nr. 1! A rămas un one hit wonder, în condiţiile în care Marvin nu a mai lansat niciodată un alt single.