Acestea erau muzicile. Audiţie cu bine!
April 10th 1965 by Alexandru Gheorghiaş on Mixcloud
Încă o dată, topul britanic era destul de zgârcit în ceea ce priveşte piesele nou-intrate. Doar patru la număr, aşa cum se întâmplase şi cu o săptămână înainte. Pe locul 50 se afla un single cu două feţe A. Lansat la casa de discuri Atlantic, At the Club/Saturday Night at the Movies avea să se bucure de mai mult succes peste şapte ani, când urma să urce până pe 3. Acum făcea un salt până pe 35, după care avea să înceapă coborârea.
The Drifters luaseră fiinţă în 1953, ca grup de acompaniament vocal pentru Clyde McPhatter, şi reprezintă una dintre cele mai puţin stabile formule din istoria muzicii. Asta deoarece prin formaţie s-au perindat de-a lungul timpului 60 de membri. În parte şi din cauza faptului că aceştia erau plătiţi în bătaie de joc de George Treadwell, proprietarul titulaturii. Se poate spune că au existat trei mari perioade în istoria grupului. Legate de soliştii vocali, desigur. Aceea cu McPhatter (1953-54), Ben E. King (1958-60) şi Johnny Moore (1964-76).
I’m Gonna Get There Somehow. Cumva, ajunsese în top. Însă nu avea să rămână mai mult de cinci săptămâni. Şi să urce mai departe de locul 25. Val Doonican se afla la cel de-al treilea său single cu care intra în topul britanic. Unicul dintr-o serie de şase, cu care irlandezul nu ajungea în Top 10. Insuccesul avea să-l ambiţioneze şi mai mult, iar în anul următor Val revenea în forţă.
Deveniseră cunoscuţi cu un an înainte, datorită megahitului World Without Love. O piesă compusă de John Lennon/Paul McCartney. Ajunsă în repertoriul lui Peter & Gordon datorită unei legături indirecte. Aceea dintre Paul şi Jane Asher, sora lui Peter. True Love Ways era preluată din repertoriul postum al lui Buddy Holly, care o înregistrase cu patru luni, în ultima sa sesiune de dinaintea dispariţiei produse în februarie 1959.
Britanicii au avut mai mult succes cu acest cover în ţara natală (locul 2), faţă de Statele Unite (locul 14), acolo unde ar fi fost recomandaţi de invazia britanică şi de povestea tragică a lui Holly.
Tot un clasic aparţinând unui american dispărut prematur era preluat de grupul The Animals şi dus până pe locul 7 în topul britanic. Bring It on Home to Me era compoziţia lui Sam Cooke (mort în decembrie 1964, în urma unui incident stupid) şi cea din urmă piesă pe care grupul din Newcastle o înregistra cu clăparul Alan Price. Ulterior, acesta avea să-şi înfiinţeze propriul grup şi să colaboreze cu Georgie Fame.
Pentru The Animals, aveau să urmeze alte două Top 10 hituri în 1965.
Altfel, era săptămâna în care pelicula My Fair Lady câştiga nu mai puţin de opt premii Oscar, printre cele acelea pentru cel mai bun film şi pentru cea mai bună regie (George Cukor). Interpret al rolului principal, Rex Harrison era recompensat cu premiul pentru cel mai bun actor. La polul opus s-a aflat Audrey Hepburn, nici măcar nominalizată la premiul pentru cea mai bună actriţă. În parte pentru că primise rolul în locul lui Julie Andrews, cea care îl interpreta pe scenă, şi fiindcă s-a aflat că Marni Nixon fusese cea care interpretase partitura vocală a domniţei Eliza Doolittle. Ironia sorţii a făcut ca Andrews să intre în posesia premiului pentru cea mai bună actriţă, graţie rolului din Mary Poppins. A fost singura ediţie a Premiilor Oscar la care trei filme au adunat câte cel puţin 12 nominalizări. În afara celor două musicaluri, în lupta pentru statuetele de aur s-au mai aflat şi eroii din Becket, pelicula realizată după piesa lui Jean Anouilh. Rămasă cu 11 nominalizări şi laureată cu premiul pentru cea mai bună adaptare de scenariu.
Tot atunci, americanii lansau satelitul de comunicaţii Intelsat I, o bijuterie tehnologică în greutate de mai puţin de 35 kg, utilizată pentru realizarea transmisiunilor TV, telefonice şi de telefax dintre America de Nord şi Europa. Early Bird, aşa cum a fost alintat, urma să aibă un rol esenţial în distribuirea mondială a imaginilor spectacolului televizat Our World, din 25 iunie 1967, o emisiune live urmărită de peste 400 de milioane de telespectatori.
Şi tot în Statele Unite era inaugurat Astrodomul din Houston, cea dintâi arenă polivalentă acoperită din lume. Supranumită la momentul respectiv „cea de-a opta minune a lumii”, structura a găzduit meciurile echipei de baseball Houston Astros (până în 1999) şi pe cele ale echipei de fotbal american Houston Oilers (actuala Tennessee Titans), până în 1997. Dar şi nenumărate concursuri de rodeo, concerte sau gale de box. În iunie 2013, a existat un plan în valoare de 200 de milioane de dolari, pentru renovarea arenei şi transformarea acesteia într-un complex pentru convenţii şi târguri. Supus la vot, proiectul care ar fi urmat să fie finanţat din bani publici a fost respins, astfel că cel mai probabil va fi demolată.
Playlist
(Loc, săptămâna trecută, număr săptămâni, titlu, artist)
50 new! 1 AT THE CLUB - Drifters
49 new! 1 I’M GONNA GET THERE SOMEHOW - Val Doonican
39 new! 1 TRUE LOVE WAYS - Peter & Gordon
34 new! 1 BRING IT ON HOME TO ME - Animals
5 7 3 CATCH THE WIND - Donovan
4 6 5 THE MINUTE YOU’RE GONE - Cliff Richard
3 5 4 FOR YOUR LOVE - Yardbirds
2 1 6 THE LAST TIME - Rolling Stones
1 2 7 CONCRETE & CLAY - Unit Four Plus Two