1956 Era lansat Don’t Be Cruel, al doilea nr. 1 single din topul american, din discografia lui Elvis Presley. Compozitorul Otis Blackwell, doar cu patru ani mai vârstnic decât interpretul, a fost mai mult decât încântat să renunţe la jumătate din drepturile de autor, pentru ca noua vedetă a muzicii să-i cânte melodia. La începuturi, Elvis îşi manifesta nemulţumirea în privinţa unora dintre versuri, pe care le modifica. În primul an, nu a fost creditat ca autor. Însă dacă lui Elvis îi plăcea melodia, compozitorilor li se oferea garanţia că piesa se va vinde într-un milion de exemplare şi îi cedau lui Elvis o treime din drepturi.

Presley a înregistat melodia pe 2 iulie 1956, în studiourile RCA din New York. A fost acompaniat de grupul său preferat de muzicieni, cu Scotty Moore la chitară, cu Bill Black la bas, cu D.J. Fontana la tobe şi cu grupul vocal The Jordanaires. Producător a fost creditat Steve Sholes de la RCA, deşi înregistrările relevă faptul că Presley a fost de fapt producătorul. El a ales melodia, el a refăcut aranjamentul la pian şi tot el a insistat, perfecţionist, să fie realizate 28 de duble, înainte de găsirea celei perfecte. Don’t Be Cruel a fost cel mai bine vândut single al lui Elvis Presley în 1956. S-a vândut în peste şase milioane de exemplare, în următorii cinci ani, Hound Dog pe cealaltă faţă a single-ului. Piesa a figurat în setlist-ul lui Presley la fiecare din cele trei apariţii televizate la Ed Sullivan Show, în perioada septembrie 1956 – ianuarie 1957.

Tot atunci, nr. 1 în topul britanic devenea Que sera, sera (Whatever Will Be, Will Be), melodia interpretată de Doris Day şi extrasă din coloana sonoră a filmului regizat de Alfred Hitchcock în care aceasta juca rolul principal, alături de James Stewart. Piesa ajunsese până pe 2 în topul din Statele Unite. În Marea Britanie, avea să rămână pe locul 1 timp de şase săptămâni.