1968 Avea loc un eveniment ciudat, rămas din fericire fără urmări foarte grave. Valerie Solanas, o exponentă radicală a mişcării feministe, trăgea trei focuri de armă în direcţia lui Andy Warhol şi Mario Amaya. Născută cu 32 de ani mai devreme în New Jersey, într-o familie destrămată, fără să se înţeleagă cu mama şi tatăl vitreg, crescută de bunici, abuzată de bunicul alcoolic, Valerie fugise de acasă şi se refugiase pe stradă. Pentru ca în anii ’50 să admită că este lesbiană şi să scrie The SCUM Manifesto, o lucrare în care milita pentru înlăturarea de la putere a Guvernului, eliminarea sistemului monetar, instituirea automatizării complete şi eradicarea sexului bărbătesc. Ajunsă la New York, la jumătatea anilor ’60, l-a cunoscut pe Warhol, căruia i-a dat manuscrisul unei piese de teatru, pentru ca acesta să o urce în scenă. Warhol l-a pierdut, iar Solanas i-a solicitat despăgubiri financiare. În compensaţie, acesta a angajat-o să joace în filmul său, I, A Man, rol recompensat cu 25 de dolari.

Pe 3 iunie 1968, la amiază, Solanas a mers la atelierul lui Warhol şi l-a aşteptat afară, pentru a-i cere bani. I s-a spus că acesta nu va ajunge acolo în acea zi, însă ea a rămas să-l aştepte în continuare. La ora 14:00, a urcat la studio, unde i s-a spus din nou că Warhol nu este acolo şi să plece. E ceea ce a făcut. S-a plimbat cu liftul în sus şi în jos, până când omul aşteptat a apărut şi a urcat în ascensor. Warhol a complimentat-o pentru felul cum arată, dat fiind că purta machiaj, fapt neobişnuit în cazul ei. Cei doi au urcat din nou la studio, unde i s-a spus iarăşi să plece. În acel moment a sunat telefonul, iar Warhol a răspuns. Solanas a scos pistolul şi a tras trei focuri de armă în direcţia sa. Două dintre acestea şi-au ratat ţinta. Al treilea glonţ i-a străpuns însă lui Warhol ambii plămâni, splina, stomacul, ficatul şi esofagul. L-a împuşcat în şold pe criticul de artă Mario Amaya şi a încercat să-l împuşte în cap şi pe managerul lui Warhol, Fred Hughes, însă arma i s-a blocat. Acesta din urmă i-a cerut să plece, iar Solanas s-a conformat. Warhol a fost transportat la spital, unde a fost operat timp de cinci ore, iar medicii i-au salvat viaţa. Pe atunci în vârstă de 39 de ani, artistul american şi-a trăit ultimii 19 ani nerefăcut în urma traumei psihice şi obligat să poarte corset medicinal.

În aceeaşi zi, Solanas s-a predat la poliţie. Şi-a motivat gestul prin aceea că Warhol ajunsese să-i controleze viaţa într-o prea mare măsură. Internată la secţia de psihiatrie a Spitalului Bellevue, Solanas a fost diagnosticată cu schizofrenie paranoică în ianuarie 1969, pentru ca în vara aceluiaşi an să fie declarată aptă pentru a apărea în faţa completului de judecată. A refuzat avocatul, şi-a recunoscut fapta şi a fost condamnată la trei ani de închisoare. Anul petrecut în spital i-a fost luat în calcul.

Eliberată din închisoare în 1971, Solanas a continuat să-i urmărească pe Warhol şi ceilalţi la telefon şi a fost arestată din nou, în luna noiembrie a acelui an. A fost internată la psihiatrie în alte câteva rânduri, apoi nu s-a mai auzit nimic despre ea. Pe 25 aprilie 1988, la 52 de ani, Solanas a murit de pneumonie, într-o cameră a hotelului Bristol din San Francisco. Administratorul a spus că o văzuse pe aceasta la maşina de scris, cu un teanc de foi dactilografiate alături. Nu se ştie despre ce era vorba şi ce s-a întâmplat cu acel manuscris. Mama sa i-a ars toate materialele.

Aceasta era piesa aflată pe locul întâi în topul britanic la acel moment. Compusă de Jerry Fuller, melodia a figurat timp de patru săptămâni pe prima poziţie, asta după ce anterior ajunsese până pe 2 în topul din Statele Unite.