Don’t It Make My Brown Eyes Blue este o baladă pop-country interpretată de o solistă vocală cu ochi albaştri În 1977, Crystal Gayle a făcut înconjurul lumii cu această compoziţie Richard Leigh, inclusă pe albumul We Must Believe in Magic. Acelaşi Leigh fusese “responsabil” şi pentru precedentele trei succese ale lui Gayle din topul country and western. Atât că, după ce I’ll Get Over You ajunsese nr. 1 în acea ierarhie de nişă, compozitorul intrase într-o oarecare depresie, deoarece vedea cum cariera sa nu se îndreaptă niciîncotro. La sfatul proprietăresei lui Leigh, producătorul Allen Reynolds l-a vizitat pe acesta, pentru a-l încuraja.

Reynolds îşi aminteşte cum au stat pe podea, cântându-şi unul celuilalt. Leigh a pomenit de o melodie pe care casa sa de producţie urma să i-o ofere spre interpretare lui Shirley Bassey. I-a cântat-o. Don’t It Make My Brown Eyes Blue. Reacţia lui Reynolds a venit pe loc. “Shirley Bassey pe naiba, vreau eu melodia asta!” Îşi aminteşte că atunci când i-a pus prima dată melodia lui Gayle, aceasta a avut aceeaşi reacţie entuziastă, ca şi el.

Piesa a fost înregistrată în studioul Jack’s Tracks din Nashville, pe 27 octombrie 1976. Cum claviaturistul de studio al lui Reynolds, Charles Cochran, suferise un atac cerebral şi nu mai avea controlul perfect asupra degetelor, producătorul l-a angajat pe Hargus “Pig” Robbins la clape, şi acesta a venit cu riff-ul de pian de-acum celebru. Reynolds îşi aminteşte

A fost una din acele sesiuni perfecte, în care totul îţi iese din prima. După ce am prezentat melodia instrumentiştilor din studio, cam la cea de-a treia derulare a benzii, Gayle a cântat minunat. Totul s-a întâmplat atât de repede, încât nici ea n-a fost sigură că îşi terminase treaba şi că realizase cea mai bună versiune. A trebuit s-o las să cânte încă o dată sau de două ori, până şi-a dat şi ea seama că acea primă dublă era cea mai bună versiune. Am folosit acea dublă originală, aşa cum a ieşit atunci. Ulterior, am adăugat partea de coarde.

Melodia a devenit hit single internaţional. În Statele Unite, a urcat până pe primul loc în ierarhia country şi a fost primul şi cel mai important hit pop din cariera lui Gayle, după ce a figurat timp de trei săptămâni pe locul 2 în Billboard Hot 100. Albumul a primit discul de platină, ceea ce reprezenta o premieră pentru o solistă vocală country. Anul următor, melodia i-a adus lui Gayle Premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare vocală feminimă country. Iar în 1999, a fost inclusă printre primele zece cele mai difuzate piese ale secolului XX.