Nixon – începutul sfârşitului. Salvatorul peronist. Au ars prea repede

În Statele Unite, începeau audierile Comisiei senatoriale pentru anchetarea cazului Watergate. Presa relatase cum un grup de persoane angajate de Partidul Republican intraseră în sediul de campanie democrat din Washington DC, în iunie anterior. Audierile au durat până în luna august şi au fost transmise în direct de cele trei mari posturi TV naţionale. Anul următor, Richard Nixon îşi prezenta demisia din funcţia de preşedinte al Statelor Unite.

În Argentina, Hector Campora acţiona asemeni unui tampon, între cei şapte ani de dictatură militară şi revenirea la putere a lui Juan Peron. Apropiat al acestuia, generalul în vârstă de 64 de ani fusese ales în mod democratic şi depunea jurământul la Buenos Aires, în prezenţa preşedinţilor din Chile – Salvador Allende şi Cuba – Osvaldo Dorticos. După aproape 20 de ani de exil în Spania, Peron se întorcea înţară, luna următoare. În iulie, Campora şi-a prezentat demisia. Noile alegeri prezidenţiale au avut loc în septembrie, la mai puţin de două săptămâni după lovitura de stat dinChile. În octombrie, Peron era din nou preşedintele Argentinei…

În mai 1973, Clive Davis era demis din funcţia de preşedinte al casei de discuri Columbia. Asta deoarece “împrumutase” 100.000 de dolari din fondurile companiei, pentru a finanţa serbarea de 13 ani a fiului său. Cel care mărise de trei ori veniturile CBS, în cei şase ani cât se aflase la conducere, şi-a luat doi ani de vacanţă, răstimp în care şi-a scris memoriile. După care a purces la înfiinţarea unei noi case de discuri – Arista. Pe care a condus-o până în 2000 şi unde a avut-o drept super divă pe Whitney Houston. Când a pus bazele unei noi companii muzicale – J Records. În octombrie 2011, Arista şi J Records au fost desfiinţate, odată cu restructurarea RCA Records, compania aflată în proprietatea Sony Music Entertainment. Adică urmaşa directă a Columbia Records. Complicate şi întortocheate sunt căile finanţelor în muzică

Stadionul Maracana din Belgrad era gazda finalei Cupei Campionilor Europeni. Golul înscris în poarta lui Juventus, încă din minutul 4, de Johnny Rep, a fost suficient pentru a aduce luiAjax al treilea trofeu continental consecutiv. Asta însemna că echipa antrenată de Ştefan Covaci avea dreptul să păstreze cupa din argint în vitrina cu trofee. De notat că învingătoarea, cu Johan Cruijff purtând banderola de căpitan, a avut în acest meci un singur “stranier” în primul 11, pe fundaşul german Horst Blankenburg.

George Harrison lansa “Give Me Love (Give Me Peace on Earth)”, primul single de pe albumul “Living in the Material World”. Compoziţia fostului Beatle avea să ajungă nr. 1 în Statele Unite, pentru o săptămână, în iunie, când detrona de pe prima poziţie “My Love”, al lui Paul McCartney.

În încheiere, la fel ca în emisiune, câteva cuvinte despre Frankie Lymon şi Billy Fury. Doi pionieri ai rock and roll-ului, dispăruţi prematur. Primul, un puşti-minune din Harlem, New York. Se lansa în 1956 cu un clasic – “Why Do Fools Fall in Love” şi avea să paveze drumul pentru alţi solişti vocali precoce. Aşa cum au fost Stevie Wonder sau Michael Jackson. Frankie a murit în februarie 1968, din cauza unei supradoze. Avea doar 25 de ani.

Billy Fury era originar din Liverpool. A avut acelaşi număr de hit-uri în topul britanic ca The Beatles, însă niciuna din melodiile interpretate de el nu a ajuns pe locul întâi. Văzut de mulţi drept un epigon al lui Elvis Presley, Billy a avut statut de vedetă la începutul anilor ‘60, pentru ca ulterior cariera sa să apuce pe o pantă descendentă. S-a retras din showbiz, deceniul următor, din cauza bolii cardiace induse de febra reumatică netratată corespunzător în copilărie. A murit asemeni lui Elvis, la 42 de ani, de inimă, în ianuarie 1983.

O dată în plus, vă invit să ascultaţi de îndemnul lui Jimi, din debutul Radio Grafiilor: “Remember”. Prin urmare, faceţi click pe butonul play din josul articolului apărut pe site-ul Dilemei vechi!