ŢI-AI DORIT MULT CA SĂ-L CUNOŞTI, a fost aproape de cel pe care l-ai pierdut şi nu-l vei mai găsi niciodată, îţi spui că trebuie să ajungi neapărat, că altă ocazie cine ştie când se va mai ivi, el este Scriitorul, e Autorul, el pune cuvintele, leagă personajele, el e Demiurgul unui univers, şi asta te atrage, şi te pui la drum de seară, în aerul proaspăt de vară indiană, ajungi şi intri într-o atmosferă îmbâcsită de tutun, auzi voci gâtlegate cu bere, răstite şi ridicate peste amplificarea la care vorbeşte el, cel de lângă clătite, aştepţi cuminte până se termină cuvintele, dai mâna cu el şi-i spui cine eşti, eşti plăcut impresionat de surpriza plăcută făcută, schimbi câteva cuvinte şi iarăşi aştepţi cuminte ca să se termine puhoiul de autografe, şi priveşti în jur şi-ţi spui că în viaţa ta n-ai văzut atâta densitate de femei cu buze subţiri pe metrul pătrat şi te uiţi cum întind dulceaţa din priviri şi aştepţi cuminte până la sfârşit de lume, când ai vorbe pentru cinci minute, plus câteva cuvinte cu dedicaţie, închei prin a spune că vei ajunge acolo de unde ai început, pentru mai multe vorbe, şi pleci acasă cu un gust uşor amar, pentru a descoperi o carte superbă, în 92 de puncte, o carte pe care o dai gata dintr-o suflare, într-o oră, apoi o laşi să se odihnească, înainte de a te apuca să scrii cea de-a 93-a poveste, despre ea.