1957 Era inaugurat Camp Nou, stadionul Barcelonei. Prin cele 99.354 de locuri ale sale (reduse la 96.336, la meciurile organizate de UEFA), este cel mai mare stadion din Europa şi a 11-lea ca mărime din lume. Aici s-au jucat numeroase meciuri internaţionale, inclusiv două finale de Liga Campionilor şi meciuri contând pentru turneul olimpic de fotbal de la Barcelona 1992.

Lucrările de construcţie începuseră pe 28 martie 1954, în prezenţa a 60.000 de suporteri ai Barcei. Prima cărămidă a fost aşezată de guvernatorul civil al Cataloniei, iar locul binecuvântat de arhiepiscopul Barcelonei. Conducerea clubului luase decizia construcției unui nou stadion deoarece precedenta arenă a Barcelonei, Camp de Les Corts, nu putea fi extinsă. Aducerea la echipa catalană, în iunie 1950, a lui Laszlo Kubala, făcuse imperios necesară mărirea numărului de locuri, pentru ca stadionul să poată primi tot mai mulţii suporteri. Construcția a durat trei ani, iar bugetul inițial a fost depășit cu 336%.

În primăvara lui 1972, Camp Nou a găzduit pentru prima dată o finală a unei competiţii europene. Glasgow Rangers a învins cu 3-2 pe Dinamo Moscova şi a câştigat Cupa Cupelor. Anul următor, catalanii l-au transferat pe Johan Cruyff, iar peste alţi doi ani au instalat primele tabele electronice de scor. În 1980, arena a fost extinsă, pentru a găzdui meciuri la Cupa Mondială de fotbal, găzduită de Spania, în 1982. Noua capacitate a stadionului era de 112.000 de locuri. Aici s-a jucat finala Cupei Campionilor Europeni din 1989, acel 4-0 administrat Stelei de AC Milan.

Conducerea Barcelonei a anunţat că intenţionează să mărească şi mai mult capacitatea stadionului, cu ocazia sărbătoririi a jumătate de secol de existenţă, în 2007. Vor fi adăugate 13.500 de locuri, iar cel puţin jumătate din numărul total de locuri vor fi acoperite. Intenţia gazdelor este de a face din Camp Nou al patrulea stadion din lume, în ceea ce priveşte capacitatea, după Indianapolis Motor Speedway din Statele Unite (297.000), Rungrado 1 Mai din Coreea de Nord (150.000) şi stadionul din Salt Lake (120.000).

Tot în acea zi din 1957, Paul Anka ocupa primul loc al topului britanic, cu Diana. Inspirată de iubirea pentru o colegă de liceu, melodia compusă de adolescentul în vârstă de 15 ani fusese înregistrată în luna mai, în studioul Don Costa din New York. Single-ul s-a vândut în peste nouă milioane de exemplare şi a urcat până pe locul 2 în topul din Statele Unite. În Marea Britanie, a figurat timp de nouă săptămâni pe prima poziţie.