1969 Apartamentul din Paris al lui Jean Sainteny era locul unde se întâlneau în secret secretarul de stat american Henry Kissinger, şeful diplomaţiei din Statele Unite, şi reprezentantul Vietnamului de nord, Xuan Thuy, pentru începerea negocierilor de pace. Sainteny era un personaj interesant. Ginerele premierului francez Albert Sarraut, născut în 1907, acesta avusese un rol major în debarcarea aliaţilor din Normandia, în 1944, în calitate de agent al rezistenţei franceze. Doi ani mai târziu, fusese trimis de guvernul francez în Vietnam, pentru a negocia cu Ho Chi Minh un acord care ar fi făcut ca Vietnamul să rămână în Uniunea franceză. Înţelegerea a picat, după ce Thierry d’Argenlieu a decis bombardarea oraşului Haiphong, pentru ca apoi Sainteny să nu mai aibă nicio influenţă în zonă. Asta până în vara lui 1969. Dar şi atunci tratativele au eşuat, americanii s-au retras din conflict în august 1973, iar războiul din Vietnam s-a încheiat cu victoria Nordului, în primăvara lui 1975, odată cu ocuparea Saigonului.

Tot atunci, şi în acelaşi context, John Lennon venea cu unul din cele mai puternice imnuri pacifiste din toate timpurile. Give Peace a Chance ocupa locul doi în topul britanic, aceasta fiind cea mai înaltă poziţie atinsă în Arhipelag. Plastic Ono Band au rămas aici timp de trei săptămâni, la sfârşitul lui iulie – prima jumătate a lui august 1969. Au fost împiedicaţi să ajungă nr. 1 de Honky Tonk Women a celor de la The Rolling Stones. Dincolo de Atlantic, acolo unde conflictul era în toi, single-ul a urcat până pe 14 în Billboard Hot 100. Piesa fusese înregistrată pe 1 iunie, camera 1742 a hotelului Queen Elizabeth din Montreal, Canada, cu patru microfoane, pe un magnetofon cu patru piste.