Desigur, cea mai cunoscută dintre versiuni rămâne cea realizată de Creedence Clearwater Revival, la sfârşitul anilor ’60. Însă istoria melodiei începe cu aproape zece ani mai devreme, atunci când Dale Hawkins, vocalist şi chitarist din Louisiana, a compus-o. A realizat-o singur, însă atunci când a lansat-o i-a creditat cu drepturi de autor şi pe Stan Lewis, patronul casei de discuri Jewel/Paula, şi pe Eleanor Broadwater, soţia unui DJ din Nashville, Gene Nobles.

Hawkins a înregistrat melodia în studiourile radioului KWKH din Shreveport, Louisiana. Suzie Q era un clasic rockabilly, apărut la finalul perioadei de vogă a acestui stil muzical. Solo-ul de chitară era realizat de James Burton, acelaşi care lucrase cu Ricky Nelson, printre alţii. La scurt timp după înregistrare, banda master a fost vândută casei de discuri Checker din Chicago. Aceasta a lansat-o ca single pe 45 de turaţii, în mai 1957. A ajuns până pe locul 27 în ierarhia Billboard Hot 100. Această versiune este inclusă în Galeria celor 500 de melodii care au influenţat rock and roll-ul.

În 1968, Creedence Clearwater Revival au preluat melodia şi au inclus-o în albumul de debut. Rămâne unul dintre primele lor mari hit-uri, singurul single al californienilor intrat în Top 40 fără să fi fost compus de liderul grupului, John Fogerty. S-a oprit pe locul 11 în topul din Statele Unite. Versiunea de pe album durează 8 minute şi 37 de secunde. Pentru a încăpea pe single, melodia a fost împărţită în două, cu partea de improvizaţie figurând pe faţa B. Într-un interviu apărut în 1993 în revista Rolling Stone, Fogerty a declarat că a înregistrat Suzie Q pentru ca trupa să fie difuzată la KMPX, un post de radio de rock progresiv din San Francisco. De aceea a mărit durata piesei la peste opt minute.

Între original şi hit, Suzie Q a fost preluată în repertoriul de la începuturi şi de către Rolling Stones. Cei cinci au inclus-o în albumul 12×5, apărut în 1964 în Statele Unite, şi pe The Rolling Stones no.2, lansat în Marea Britanie, anul următor. Să nu omitem interpretarea excepţională a lui Bobby McFerrin din 1988. A existat şi o versiune adusă mai spre zilele noastre de Suzi Quatro. Înregistrată la începutul anilor ’80, aceasta a apărut pe album abia către sfârşitul anilor ’90.