1959 Nikita Hruşciov devenea primul lider sovietic care efectua o vizită de stat oficială în Statele Unite. Evenimentul urma celui petrecut la Moscova, în acelaşi an, când vice-preşedintele Richard Nixon se implicase cu secretarul general al PCUS într-o dezbatere amicală, intitulată ulterior Discuţia din bucătărie, cu prilejul Expoziţiei Naţionale american organizate în Capitala URSS. Fiecare dintre părţi apărându-şi, evident, sistemul politico-economic din care făcea parte.

Hruşciov a fost invitat atunci să viziteze Statele Unite. Liderul de la Kremlin a acceptat şi a ajuns pe pământ american pe 15 septembrie, acolo unde a rămas în următoarele 13 zile. Evenimentul s-a transformat într-un adevărat circ media. Hruşciov a venit însoţit de soţia Nina Petrovna şi de copiii adulţi, deşi nu era în uzanţele oficialilor sovietici ca să călătorească împreună cu familiile. Au fost efectuate vizite la New York, Los Angeles, San Francisco (acolo unde s-a intrat într-un supermarket), Iowa (vizită la ferma Roswell Garst), Pittsburgh şi Washington, pentru ca turul să se încheie prin întâlnirea cu preşedintele Dwight Eisenhower, la Camp David. În program fusese stabilită şi o vizită la Disneyland, însă aceasta a trebuit anulată, din motive de securitate, spre marea dezamăgire a oaspeţilor. A vizitat-o însă pe Eleanor Roosevelt, la reşedinţa acesteia din Hyde Park, New York. În timpul vizitei la sediul IBM, Hruşciov s-a arătat mai degrabă interesat de autoservirea amenajată acolo, decât de producţia de calculatoare. La întoarcerea în ţară, a introdus sistemul autoservirii, gen “împinge tava”.

Vizita a avut ca rezultat un acord neoficial între cei doi lideri asupra faptului că nu va exista un termen limită în cazul problemei Berlinului, dar că va fi organizată o întâlnire la vârf, între reprezentanţii celor patru puteri, pentru a rezolva situaţia. Hruşciov s-a întors în Uniunea Sovietică plin de încredere şi convins că a stabilit relaţii personale puternic cu Eisenhower (care, de fapt, fusese prea puţin impresionat de liderul sovietic) şi că ar putea urma o perioadă mai bună în relaţiile cu americanii.

Kremlinul a dorit organizarea imediată a acelei întruniri la vârf, însă preşedintele francez Charles de Gaulle a amânat-o până în 1960, anul în care Eisenhower trebuia să întoarcă vizita şi să se deplaseze în Uniunea Sovietică. În primăvara acelui an, americanii au reintrodus zborurile de recunoaştere în spaţiul aerian sovietic, iar relaţiile dintre cele două mari puteri mondiale s-au deteriorat din nou.

Tot atunci, Jerry Keller urca pe locul 3 în topul britanic, cu Here Comes Summer. Produsă de Richard Wolf, melodia ajunsese până pe 14 în topul din Statele Unite, pentru ca în octombrie să devină nr. 1 în Marea Britanie, poziţie pe care a figurat o săptămână. A existat şi o versiune britanică, realizată de Dave Clark Five, în 1970, fără succes în topuri.