1975 Sara Jane Moore încerca să-l asasineze pe preşedintele Statelor Unite, Gerald Ford. În vârstă de 46 de ani, originară din Charleston, Virginia de Vest, fostă absolventă a şcolii de infirmiere, recrut al armatei americane şi contabil, la data respectivă, Moore era obsedată de Patty Hearst. După ce aceasta fusese răpită de Armata de Eliberate Simbionistă, tatăl acesteia, miliardarul Randolph Hearst, înfiinţase organizaţia People in Need, pentru a contracara atacurile lansate la adresa sa de gruparea cu orientare de stânga. Moore lucra ca şi contabil la această People in Need, fiind în acelaşi timp şi informatoare FBI.

Cu o zi înainte, Moore fusese reţinută de poliţie şi acuzată de posesie ilegală de armă, dar eliberată din arest. Poliţia i-a confiscat pistolul de calibru 44 şi 113 cartuşe. Moore s-a aflat la circa 13 m de preşedintele Ford, atunci când a tras un singur foc de armă asupra acestuia, cu un alt revolver, de calibrul 38. Se afla în mulţime, vizavi de hotelul St Francis din San Francisco. Cumpărase arma în grabă, de dimineaţă şi nu ştia că aceasta nu era bine calibrată. După ce şi-a dat seama că a ratat ţinta la mică distanţă, a ridicat din nou braţul, însă Oliver Sipple, fost puşcaş marin, s-a aruncat asupra ei şi a salvat viaţa preşedintelui. Judecătorul Samuel Conti a declarat în 2010 că Moore l-ar fi ucis cu siguranţă pe Ford, dacă s-ar fi aflat în posesia propriei arme. Glontele tras a ricoşat dintr-un perete al intrării hotelului şi a rănit uşor pe unul dintre cei aflaţi pe trotuar.

Moore şi-a recunoscut vinovăţia şi a fost condamnată la închisoare pe viaţă. În 1979, a evadat din penitenciarul federal Alderson din Virginia de Vest, însă a fost capturată peste doar câteva ore. Ulterior, a fost transferată într-o închisoare de securitate maximă, în Dublin, California. Acolo unde a rămas până pe 31 decembrie 2007, când, la 77 de ani, a fost eliberată condiţionat, după 32 de detenţie. Fostul preşedinte american Gerald Ford murise cu un an înainte, din cauze naturale.

Tot atunci, Rod Stewart se afla pe cea mai înaltă poziţie a topului britanic, cu Sailing. Acesta înregistrase melodia în Muscle Shoals Sound Studio din Alabama, pentru a fi inclusă pe albumul lansat în acel an, intitulat Atlantic Crossing. A figurat timp de patru săptămâni ca nr. 1 în Marea Britanie şi a revenit între primele  zece locuri ale aceluiaşi top, un an mai târziu, după ce a fost folosită ca temă muzicală pentru un documentar în serial, produs şi difuzat de BBC. A rămas până în prezent cel mai bine vândut single al lui Stewart în Marea Britanie.

Video clipul a fost filmat în rada portului New York şi s-a numărat printre primele difuzate la MTV, în ziua lansării postului TV muzical, pe 1 august 1981. În ciuda popularităţii uriaşe de care se bucură Stewart în Statele Unite, single-ul nu a ajuns mai departe de locul 58 în Billboard Hot 100. Aşa sună originalul, piesa compusă de Gavin Sutherland şi înregistrată cu trei ani mai devreme de Sutherland Bros.