Acestea erau muzicile. Audiţie cu bine!
July 10th 1965 by Alexandru Gheorghiaş on Mixcloud
Melodia care intra în topul britanic pe locul 49 fusese compusă de Abner Silver, iar versurile scrise de Benny Davis. Se întâmplase cu 15 ani înainte. Acum era preluată de Tom Jones. E încă un exemplu de hit produs pentru vocea caldă, puternică şi cu foarte mult sex-appeal a tânărului de 25 de ani, provenind dintr-o familie modestă de mineri din Pontypridd. Nevoit să-şi petreacă mare parte din adolescenţă la pat, din cauza tuberculozei. Şi avându-i ca modele de interpreţi pe Little Richard, Solomon Burke, Jackie Wilson, Brook Benton sau Elvis Presley. Jones s-a căsătorit la 16 ani cu iubita sa din liceu. Motivul? Altul decât iubirea? Cei doi aşteptau un copil. Iar Mark s-a născut la o lună după ceremonie. Pentru a-şi întreţine tânăra familie, Jones a fost nevoit să se angajeze la o fabrică de mănuşi, apoi să lucreze în construcţii. Pentru ca din 1963 să se îndrepte către muzică. Iar It’s Not Unusual, number one în primăvara lui 1965, a venit ca o mănuşă pentru vocea sa. Consacrându-l totodată.
Peste o lună, With These Hands avea să se oprească pe locul 13. Poziţie pe care a figurat două săptămâni.
Apăruseră pe scena muzicală din Liverpool, fiind înscrişi aceluiaşi curent muzical botezat Merseybeat. Alături de The Beatles, The Hollies, The Fourmost, The Merseybeats, The Swinging Blue Jeans sau de Gerry and the Pacemakers. The Searchers fuseseră al doilea grup britanic, după The Beatles, creditat cu un hit în Statele Unite. Se întâmplase în primăvara lui 1964, când Needles and Pins intrase în Billboard Hot 100. Cei patru lansau un al treilea single în 1965. Cel dintâi 45 de turaţii extras de pe albumul Take Me For What I’m Worth, apărut la casa de discuri Pye. Iar He’s Got No Love aminteşte, cel puţin prin orchestraţie, de unul din viitoarele hituri The Hollies – On a Carousel. Intrată în topul britanic pe 48, He’s Got No Love a urcat până pe locul 12, cea mai înaltă poziţie atinsă peste cinci săptămâni.
Grupul de studio Sounds Orchestral luase fiinţă în 1964, la iniţiativa lui John Schroeder şi Johnny Pearson, în dorinţa casei de discuri Pye de a răspunde provocării lansate de rivala EMI cu Sounds Incorporated. Moonglow era următorul single lansat după megahitul Cast Your Fate to the Wind, ajuns până pe locul 5 la sfârşitul anului precedent. Din păcate, fără succesul scontat. Fiindcă single-ul care intra acum pe locul 43 avea să părăsească topul britanic după doar două săptămâni. Şi asta fără să fi urcat mai mult. Sounds Orchestral au continuat să existe până în 1977, realizând nu mai puţin de 16 albume şi lansând 12 single-uri. Rămase doar pentru cunoscători.
Grup înfiinţat cu doi ani înainte, în Birmingham, The Fortunes dădeau lovitura atât acasă, cât şi în afara graniţelor Regatului Unit, cu acest You’ve Got Your Troubles. O compoziţie Roger Greenaway/Roger Cook care avea să urce până pe locul 2 în topul de acasă şi până pe 7 în Billboard Hot 100, peste o lună.
Unul dintre administratorii radioului pirat Radio City stabilise să difuzeze această melodie ori de câte ori staţia ar fi avut nevoie de intervenţia tehnicienilor de la baza din Kent. Radio City emitea din cinci forturi militare suspendate deasupra apei, în estuarul Tamisei. În 1966, Reginald Calvert, patronul radioului şi managerul grupului The Fortunes, avea să fie împuşcat mortal de fostul proprietar al unei staţii radio pirat rivale. Dar aceea e altă poveste. Deocamdată single-ul lansat la casa de discuri Decca intra în topul britanic pe locul 37. Un clasic!
După ce în 1964 primele sale trei single-uri ajunseseră în Top 10, P.J. Proby începea să piardă din altitudine. Originar din Houston, trecut prin trei academii militare, Proby se stabilise după absolvire în California, pentru a deveni actor şi solist vocal. Într-o perioadă în care englezii treceau Atlanticul şi cucereau scena americană, texanul făcea drumul invers şi se bucura de succes în Marea Britanie. Într-un moment în care se părea că astrele îi surând în fine, Proby a fost implicat într-un scandal care i-a pus capac. Presa britanică şi spectatorii au fost oripilaţi în ianuarie 1965, când acesta a rupt intenţionat între picioare perechea de pantaloni pe care o purta pe scenă, la concertele din Croydon şi Luton. Rezultatul a fost interzicerea sa în sălile de cinema din reţeaua ABC şi la televiziunile ABC şi BBC.
Let the Water Run Down se baza pe ritmurile Bo Diddley şi semăna destul de mult cu orchestraţiile lui Elvis Presley. Single-ul lansat la casa de discuri Liberty intra în topul britanic pe locul 33 şi avea să se oprească pe 19.
Într-o perioadă în care single-ul său de debut în topul britanic figura încă în ierarhia de dincoace de Atlantic, Joan Baez plusa cu There But for Fortune. Fără succes în America natală (doar locul 50 în Hot 100), single-ul lansat la casa de discuri Fontana intra în Top 10 în Marea Britanie, unde avea să figureze două săptămâni pe locul 8, la jumătatea lui august 1965.
Melodia fusese compusă de Phil Ochs în 1963, iar cele patru strofe fac referire la un deţinut, un om al străzii, un alcoolic şi la o ţară care a fost bombardată.
Remarcabilă rămâne şi interpretarea lui Francoise Hardy, pe versurile adaptate în limba franceză de Eddy Marnay. Pe 30 aprilie 1975 avea să se încheie Războiul din Vietnam. Peste 11 zile, în Central Park din New York avea loc o manifestaţie la care Baez şi Ochs au interpretat în duet piesa de faţă.
La vârf, continua perioada în care The Hollies şi Elvis Presley îşi tot pasau şefia în ierarhia muzicală. Era rândul britanicilor să facă rocada şi să revină pe primul loc.
Toate acestea se întâmplau într-o săptămână în care Maria Callas susţinea cel din urmă rol al său pe scenă. În opera Tosca, la Opera Regală din Covent Garden. Iar un avion transportator de trupe aparţinând Aviaţiei regale britanice se prăbuşea în Oxfordshire, la scurt timp după decolare. Au murit toate cele 41 de persoane aflate la bord.
Erau consemnate primele victorii aeriene ale aviaţiei militare americane în Vietnam, după ce două avioane de vânătoare F-4C Phantom II doborau două MiG-uri 17. Tot atunci, o bombă exploda în toaleta unei aeronave Douglas DC-6B aflată în zbor, aparţinând liniilor aeriene Canadian Pacific. Rămas fără partea din spate a fuzelajului, avionul s-a prăbuşit şi i-a ucis pe toţi cei 62 de pasageri aflaţi la bord. Autorul atentatului nu a fost descoperit niciodată. Ceva mai mult noroc au avut cei 52 de oameni aflaţi la bordul avionului de producţie britanică Avro 748-101, nevoit să aterizeze pe iarbă, pe aeroportul din Lympne, în comitatul Kent. Nava a izbit puternic solul cu trenul de aterizare din faţă, s-a dat peste cap şi a rămas fără ambele aripi. Cu excepţia a trei răniţi, niciunul dintre pasageri nu a suferit răni fizice.
Înceta din viaţă Moshe Sharett, al doilea premier din istoria Israelului. Politicianul cu origini ucrainiene avea 70 de ani. Iar Jim Morrison se întâlnea cu Ray Manzarek, fostul său coleg de cursuri de la UCLA, în Venice Beach, California. Evenimentul a fost consemnat pe 8 iulie 1965, în jurul orei 16:00, ora locală. După ce a ascultat câteva din compoziţiile lui Morrison, Manzarek a fost de acord să se alăture proiectului The Doors. Restul a fost istorie. Celor doi li s-au alăturat Robby Krieger şi John Densmore. Iar cele dintâi înregistrări au apărut peste doi ani. La final, să-l ascultăm pe Ray povestind cum a fost în acea zi de iulie, pe plajă, când l-a cunoscut pe Jim. Amândoi sunt acum într-o lume mai bună, dincolo de porţile percepţiei.