Lumea îşi închide tot mai mult chepengurile percepţiei, în jurul sărmanului nostru Gâguţă. Rămas izolat, departe de turma care culcă-ntre copite iarba fragedă şi zemoasă, în căutarea locului perfect pentru pus de-un grătar şi de-un mic sfârâicios, eroul acestor fabule stă şi se uită-nspre stele. În zadar caută lumina-n ele. La final, nu-i rămâne decât să se întrebe, solitar:

Oameni buni, de ce-i spuserăţi artistului ăluia cântăreţ Smiley? Că eu îl percep mai degrabă ca fiind un Back Smiley. Cu zâmbăreaţa dată-n jos, pe la colţurile gurii. Ţara asta are un singur Smiley. Şi el este Iliescu. Ion Iliescu.