O tură, bine calibrată, prin timp. Un ultim an al generalului Eisenhower la Casa Albă, marcat de ceva confruntări cu Uniunea de la Răsărit. Era an de alegeri în State, an de transformări. La fel și în muzică. Cu un an înainte, lumea spusese că muzica a murit. Scandaluri de corupție, dispariții de mari nume, plecate din diverse motive.

Regele Elvis se întorsese, dar nu mai avea forța de dinainte de stagiul militar. Apăreau acei teen idols, ferchezuiți și născuți parcă din grija unui tată pentru fiica adolescentă. Se nășteau germenii “corectitudinii politice”, indiferent ce ar însemna asta. Desigur, societatea avea să fie din nou bulversată, mai serios ca oricând. Deocamdată însă, totul se calmase… Așa că inspirați adânc și cufundați-vă în răcoarea muzicală a sfârșitului de mai 1960. Sunt melodii plăcute, ca o apă rece și bună, sorbită cu sete, într-o după-amiază fierbinte.

Odată ascultate primele 15 locuri din topul de peste Atlantic, rămânem în State, dar dăm timpul spre noi. Nu cu foarte mult. John Sebastian este un muzician minunat. Unul care a influențat artiști importanți. De aceea, am inclus o tripletă Lovin’ Spoonful. Va fi și obsesia săptămânii. Dacă există, de ce să n-o valorificăm? Un Solomon Burke de colecție, dar prea puțin cunoscut. Și, la final, rubricuța “Ascultați și comparați”. E ca și cum anii n-ar fi trecut deloc peste “He Was Really Saying Something”. So, let′s spend whatever you want together! Pentru asta, faceţi click pe butonul play de pe pagina Cutiuţei cu muzichii. Audiţie cu bine!