1960 Cursa Eastern Air Lines 375 făcea 62 de victime, dintre cele 72 de persoane aflate la bord, după ce aeronava, un Lockheed L-188 Electra, s-a prăbuşit la scurt timp după decolarea de pe aeroportul Logan din Boston, Massachusetts. Dintre cei zece supravieţuitori, nouă au suferit răni grave.

Avionul şi echipajul său aterizaseră în aceeaşi zi pe Logan, venind de pe Aeroportul LaGuardia din New York. De la Boston urmau să se îndrepte către Philadelphia, Charlotte şi Atlanta. Piloţii întocmiseră planul de zbor, care prevedea că altitudinea de croazieră să fie la 3.300 m. La ora 17:35, aeronava a părăsit terminalul şi s-a îndreptat către pista 09, pentru decolare. Turnul de control a autorizat decolarea, patru minute mai târziu.

Totul a decurs normal, până la şase secunde de la desprinderea de sol. În acel moment, nava de zbor a intrat într-un stol masiv de grauri. A virat către stânga, apoi şi-a continuat înaintarea, în linie paralelă cu pista de decolare. La altitudinea de 60 m, avionul a virat din nou stânga, apoi s-a prăbuşit în gol, aproximativ 30 m, cu prova în sus. S-a întors pe partea stângă şi s-a prăbuşit în Golful Winthrop.

Fuselajul s-a rupt în două bucăţi. Opt dintre pasageri şi două dintre însoţitoarele de zbor aflaţi în secţiunea din spate au fost aruncaţi de pe scaune şi culeşi rapid de ambarcaţiunile aflate deja în golf. Secţiunea din faţă s-a scufundat, luând cu ea pe majoritatea pasagerilor şi pe echipajul de zbor. Întreg accidentul, de la decolare şi până la impactul cu apa, a durat mai puţin de un minut.

Era al treilea accident în care era implicat o aeronavă Electra, care se producea în mai puţin de trei săptămâni. În precedentele trei accidente Electra, muriseră 162 de persoane. În cel produs pe Aeroportul La Guardia, pe 14 septembrie, toţi cei aflaţi la bord scăpaseră fără răni grave.

Anchetatorii au stabilit că motoarele 1, 2 şi 4 înghiţiseră cel puţin câte o pasăre, iar motorul nr. 1 cel puţin opt şi se oprise, într-un moment critic pentru soarta aeronavei, rămasă fără forţă de propulsie, pe aripa stângă. Au existat probe conform cărora păsările s-au izbit de parbriz, reducând astfel vizibilitatea piloţilor. S-a dovedit că turbopropulsoarele cu care era dotat modelul Electra erau mult prea sensibile la avarii, în cazul întâlnirii unor stoluri de păsări. Au fost recomandate măsuri de reducere a distrugerilor cauzate de păsări motoarelor cu turbină şi căutarea de soluţii pentru reducerea numărului de păsări din apropierea aeroporturilor.

În aceeaşi notă morbidă şi tot atunci, Ricky Valance ocupa cea mai înaltă poziţie a topului britanic, cu Tell Laura I Love Her. Compusă de Jeff Barry şi Ben Raleigh, şi oferită spre interpretare lui Ray Peterson, piesa ajunsese în Top 10, în ierarhia muzicală din Statele Unite din acelaşi an. Aceasta este versiunea lansată în Marea Britanie, interpretată de solistul galez pe atunci în vârstă de 21 de ani.

Single-ul s-a vândut în peste un milion de exemplare şi a făcut din Ricky Valance primul interpret galez care ajungea pe locul întâi în topul britanic, poziţie pe care a figurat timp de trei săptămâni. Înaintea sa, Shirley Bassey fusese prima persoană din Ţara Galilor care urcase până pe cea mai înaltă poziţie a topului britanic. În condiţiile în care nu a mai avut niciun astfel de succes, în cariera ulterioară, Valance este considerat drept un one hit wonder. Galezul locuieşte în prezent în Cabo Roig, la periferia oraşului Torrevieja de pe Costa Blanca, în Spania, acolo unde se produce în mod regulat pe scenă. Posedă o a doua locuinţă în Blaenau Gwent din Ţara Galilor.