Îmi amintesc că eram printr-a patra. Singur fiind la părinţi şi pasionat cititor de Larousse şi Statele Lumii, îmi inventasem propriul Campionat Mondial. Cu preliminarii la care participau aproape 150 de naţionale. Cu grupe, cu sistem de preliminarii. Cu turneu final având 24 de echipe. Totul, în funcţie de cei patru pioni de la Piticot. Jocul acela, cu zarul şi cu traseul presărat cu capcane şi recompense.

Peste ani, am rostit primele cuvinte la un post de radio citind o cronică de etapă din Premiership. Era prin noiembrie 1990, într-o perioadă fără abundenţa de informaţii de acum şi în care rezultatele veneau chiar şi cu întârziere de o zi-două. Şi parcă erau consumate cu mai multă poftă. Deh, cam ca fructul interzis…

Ulterior, am ajuns să realizez o emisiune radio de sport. De sporturi, şi nu doar de fotbal. Eram un fel de placă turnantă, care ridica mingea la fileu celor aflaţi la celălalt capăt al firului telefonic. Exact, pe vremea aceea se vorbea la telefon cu fir

De aproape 15 ani, pasiunea s-a transformat în meserie. Drept pentru care, din când în când, îmi place să atrag atenţia asupra câte unei întâmplări sportive interesante sau să mai vin cu câte o cronicuţă.

PS Oricât de mult aş fi ţinut cu o ţară sau alta, la acele ediţii ale Campionatelor Mondiale de Piticot, să ştiţi că n-am măsluit niciodată zarul