Nu, nu este vorba de murături Ci de încă un roman poliţist, mai mult decât scandinav. Islandez. O ţară în care, se spune, crimele se comit fără intenţia acoperirii lor. O carte de atmosferă, în care elementul care leagă acţiunea este ploaia. Un diluviu venit parcă să spele toată murdăria unui trecut sumbru, adunată peste ani şi răbufnită în asasinarea unui septuagenar. Aparent, fără motiv. Încet-încet, pătrundem în interiorul unei societăţi închise, destinată parcă cercetărilor genetice. Una în care arborii genealogici sunt într-atât de importanţi încât până şi patronimele se compun în funcţie de ramura paternă. Trecutul revine în mod obsesiv în prezentul ud leoarcă, iar misiunea poliţistului Erlendur devine din ce în ce mai interesantă.