Iunie 1983

Comoara dinVietnam. Post-Brejnev. Încredere, de trei sferturi de veac

Cork Graham devenea celebru pentru “sejurul” oferit de autorităţile vietnameze. Plecat împreună cu Richard Knight într-o aventură cel puţin ciudată, în căutarea comorii ascunse de Căpitanul Kidd la sfârşitul secolului XVII, americanul era capturat de vietnamezi, pe insula Phu Quoc. Asta deşi istoricii nu căzuseră niciodată de acord în privinţa faptului dacă piratul englez îşi dusese vreodată corabia, Adventure Galley, în apele din largul coastelor Indochinei. Născut în Caraibe, din tată american şi mamă ecuadoriană, copilărind în Saigon, Vietnamul de Sud, tânărul ajuns acum la 19 ani l-a crezut pe compatriotul Richard Knight, actor ratat, care i-a spus că deţine o hartă veche de 300 de ani, moştenită de la bunicul său, pe care s-ar afla coordonatele comorii.

Aventurierii au fost încarceraţi de vietnamezi şi condamnaţi la închisoare, cu posibilitatea eliberării, în schimbul a 10.000 de dolari, de căciulă. Cum strângerea banilor a durat ceva timp, Graham a fost reţinut într-o mai veche cazarmă franceză din oraşul Ho Chi Minh până în mai 1984, iar Knight a fost eliberat în august, acelaşi an. Interesantă este informarea trimisă de Departamentului de Stat de consulatul american din Singapore: „Din fericire, Knight nu a ştiut sau a ales să nu dezvăluie amplasamentul exact al comorii din insulă. Altfel, vice-consulul din Singapore ar fi pornit deja în căutarea ei”.

Fusese ales secretar general al PCUS, în noiembrie 1982, la două zile după decesul lui Leonid Brejnev. Iuri Andropov, fost preşedinte KGB, cu rol important în suprimarea Revoluţiei maghiare, în înăbuşirea Primăverii de la Praga, cu distrugerea mişcării de disidenţă în Uniunea Sovietică şi în invazia militară din Afganistan, era ales şi în fruntea Sovietului Suprem. Andropov avea să moară în februarie 1984, la 69 de ani. Locul său la cârma statului sovietic avea să fie ocupat, pentru şi mai puţin timp, de Konstantin Cernenko.

Tot în iunie 1983, Chris Evert câştiga pentru a cincea oară în carieră Internaţionalele de tenis ale Franţei. La 28 de ani, jucătoarea din Statele Unite o învingea în finală, fără probleme, pe Mima Jausovec, slovena în vârstă de 26 de ani, pe atunci reprezentând Iugoslavia şi fostă campioană la Roland Garros, cu şase ani mai devreme. Americanca avea să câştige de încă două ori Cupa Suzanne Lenglen şi, cu şapte succese, să deţină recordul absolut de trofee pe zgura pariziană. La masculin, gazdele erau în extaz, după victoria pe care Yannick Noah o realiza în finala cu Mats Wilander.

După 1.567 de reprezentanţii, musicalul “Evita” era scos din repertoriul de pe Broadway. Compozitorul Andrew Lloyd Webber şi textierul Tim Rice istoriseau prima parte a vieţii soţiei lui Juan Peron, ascensiunea la putere în Argentina, operele de caritate şi dispariţia prematură, la doar 33 de ani. La Londra, creaţia celor doi s-a bucurat de un succes mai mare: 2.900 de reprezentaţii, până în februarie 1986. Subiectul avea să revină în actualitate, odată cu filmul artistic din 1996, avându-i pe Madonna şi Antonio Banderas în rolurile principale. În 2006, musicalul a fost pus din nou în scenă la Londra, iar din acest an a reapărut în programul teatral de la New York.

În fine, sper să nu fi exagerat, atunci când am inclus aceeaşi melodie, de patru ori, la final de Radio Grafii. Dată fiind diferenţa de timp foarte mare dintre versiunea lui Beyonce, din 2008, şi originalul din 1937, mi-am zis că vestimentaţia orchestrală a piesei, evident schimbată, şi în 1961, şi în 1951, îmi permite acest artificiu. Vă invit să faceţi click cu încredere – în fond, la asta face referire şi titlul piesei – pe butonul play aflat în josul articolului publicat pe site-ul Dilemei vechi şi să-mi confirmaţi sau nu impresia. Audiţie cu bine!

2 thoughts on “Iunie 1983

  1. Sînt foarte impresionată de ideea de Radio Grafii, îmi plac blogul şi melodia pe care ne-ai îndemnat s-o ascultăm; e superbă, ca un balsam pe universul acela desprins parcă din nuvelele lui Philip K. Dick, care mă bîntuia mai devreme …
    Mă bucur că am descoperit un loc unde pot să ascult muzică bună, felicitări!

  2. Mulţumesc frumos, Sorina. Îţi întorc cuvintele frumoase, la adresa blogului literar pe care-l ţii şi pe care mi-am propus să-l urmăresc şi să-l recomand prietenilor culturii noastre cele de toate zilele. Vom purcede în continuare la desţelenire. E mare nevoie de aşa ceva.

Leave a Reply to Alexandru Gheorghias Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>